Cimitirul ce intunecat ramane 
acum,
Pe sub umbra mortilor, pe sub umbra boltilor,
Deopotriva-l ocolesc cei ce pragu-i l-au calcat,
Mai demult, in trecut ori in prezent,
Cand eu azi nu mai traiesc…
Numai eu in mod ciudat,
L-am adorat neancetat
Si cu pas grabit, nefiresc, pripit,
Ma grabeam in bratele-i sa ma topesc, sa ma odihnesc.
In bratele-i prietenoase ce cu drag ma mangaiau,
Cand, plimbandu-ma adesea langa cripte innegrite,
Ii spuneam durerea ce ma apasa
Si incet ma ucidea…
Azi, cand lumina ochilor mi s-a stins,
Sunt asemenea unui vis ce candva l-am venerat,
Dorindu-l ne-ncetat
Dar, acum cand l-am aflat,
In zadar vreau sa-l refac.
Copyright© 2010, http://1kiwigirl.wordpress.com. All rights reserved.
Moartea face parte din viata, se poate muri de o mie de ori dar cel ce invie e acelasi cu cel ce a murit?E mai sarac sau mai bogat?