Lumina moale de amurg
Ma trezeste…
Suflarea ingereasca
Ma ingheata…
Rece si fara de cusur
Statuie-mi pare,
Pe fruntea-i innourata
Mii de suferinte se arata
Si pe chipu-i ratacit,
O lacrima i se prelinge…
Ingheata…
De frig si de durere.
Paseste trist, ingandurat,
Pe-acel pamant inrourat.
Incerc sa-l mangai
Si-o mana intind…
Inspaimantat dispare.
Cascada de lacrimi
Ma cuprinde…
Si-n valurile sale,
Tot mai adanc m-afunda.
De frica, de uimire,
De dor, de nemurire.
Inmiresmat vazduh
In urma lui ramane,
De milenar suspin…
Copyright© 2010, https://1kiwigirl.wordpress.com. All rights reserved.