Apocalypse

Grindina si foc

Amestecat cu sange

Cade…pe pamant.

A treia parte din pamant,

Din copaci, din iarba verde,

A ars de tot…

Marea sange e acum.

Viata se scurge incet si lent.

O stea uriasa ce arde

Ca o facile

Cade din cer:  Absintos!

Hipnoza

De cand ma stiu m-a interesat partea nevazuta a universului, a oamenilor si a trecutului. In facultate am fost putin mai aproape de toate acestea datorita bibliotecii. Aici, in biblioteca, am stat si am „rumegat” cu o pofta nebuna  materialele despre … hipnoza.  Si a trecut un an, si au trecut doi… iar in anul trei am pus in practica cunostintele mele despre hipnoza.

Primul „subiect” a fost un prieten :

S-a intins in pat, a inchis ochii si eu am inceput sa citesc cele 2 pagini ale formulei, cu o voce laconica. Va ganditi probabil ca a adormit dupa doua pagini 🙂  nicidecum, diferenta dintre o stare de somn si una de transa o face tremurul usor al pleoapelor in momentul intrarii in transa (+vocea scazuta a celui hipnotizat cand raspunde la intrebari). Am terminat de citit, nu misca…stau…si mai stau putin, OAUU,  in gandul meu „Sa vezi ca a intrat in transa” . Il intreb unde se afla si imi raspunde cu o voce scazuta „Este o apa” si il rog sa descrie mai amanuntit „este soare si o apa”  

Trusa de machiaj

Incepem cu demachierea fetei folosind lapte demachiant si lotiune tonica (pentru a inlatura impuritatile) si ne studiem fata ca trasaturi pentru a vedea daca are nevoie de corectii dar si ca ten pentru a vedea ce imperfectiuni avem pe piele.

1.  Daca avem pielea prea grasa, demachierea o facem cu lapte demachiant si lotiune tonica cu alcool si nu aplicam  nicio crema deoarece machiajul nu ar ramane stabil

2.  Daca avem pielea deshidratata, demachierea o facem cu lapte demachiant si lotiune tonica fara alcool si aplicam o crema hidratanta care se absoarbe repede.

3.  Daca pielea este ridata, demachierea o facem cu lapte demachiant si lotiune tonica fara alcool si aplicam o crema hidratanta care face mai putin vizibile liniile de expresie si face tenul sa para mai catifelat.

In noapte

Cateva randuri, scrise si publicate in revista liceului, in stilul lui Cioran.

„E liniste…o liniste profunda. Vantul adie usor, cuprinzand in miscarea lui palidele frunze care cad, parca tresarind, pe pamantul uscat si insetat, satul de crudele amagiri.

Curand o sa inceapa ploaia…se simte, se simte in aer mireasma sa imaculata.

Sufletele intunericului, fiintele noptii, adulmeca aerul cu miros de praf…

Da! Au pus stapanire pe noi, pe visele si sperantele noastre si nici nu stim. O…dar ele, fapturile noptii, scurma intunericul cu botul lor infometat. Praf, respira praf si setea de-o mangaiere le mistuie. Toate luminile s-au stins. E intuneric si ochii ma dor.

Mort

Stau langa mort.

E frig si-apasator.

Ingandurata-i frunte

Ma izbeste

Si nu-nteleg nimic.

Inmarmurat cadavru

In valurile vietii

A inotat, insetat

De prea mult.

Trecutul prezent

Amintiri trecute sau prezente,

Frumoase dimineti

Cu rasarit plapand,

Un vis se naste si moare,

Sugrumat de prezentul trecut.

Clipe dragi apar si dispar,

Limitate clipe cu tine petrecute

Se prelungesc pe l-asfintit.

Banalitate

Viata: un labirint intunecos,

Un inceput si un sfarsit.

Aceleasi pasari ratacite,

Suflete dezamagite.

Banala existenta

Se strecoara in negre

Suflete de ceara.

Viata: o pagina rescrisa,

Iubire, suferinta, moarte,

Banalitate…

Copyright© 2010, https://1kiwigirl.wordpress.com. All rights reserved.

Puiul Gogosica

Cele mai frumoase amintiri le am din copilarie…copilaria pe care am petrecut-o la bunici, intr-un sat frumos si pitoresc din Arges. Aici, in curtea bunicilor, multi ani mai tarziu (cand bunicii nu mai erau) s-a „nascut” minunatul Gogosica…

Intr-o zi au iesit cativa puisori din clocitoare…erau toti frumosi, firavi, (asa cum suntem toti probabil in prima zi de viata) dar unul  mi-a atras atentia, era special…avea gatisorul gol, ceva puf pe scafarlie si o multime de punctulete rosii pe gat – ceilalti il confundau cu mancarea si il tot ciuguleau pe amarat 🙂

Acesta a fost momentul cand l-am luat sub „protectie”  si a inceput un episod minunat din viata mea, pe care nu il voi uita niciodata. Cand venea timpul mesei il luam si il hraneam separat de ceilalti pentru a evita „pistruii” . Sa mai spun ca il mangaiam si il pupaceam tot timpul pe gatisorul lui dezgolit? Era o adevarata placere…

Timpul a trecut si Gogosica a crescut si el, dar alaturi de afectiunea mea. Am devenit prieteni, foarte buni prieteni. De fiecare data sau de cele mai multe ori, cand mancam afara, Gogosica sarea la mine in brate si de aici pe masa, de unde ne infruptam amandoi din farfuria mea 🙂 . Ii placeau gogosile (de unde si numele), chiar si oul prajit, legumele, in special castravetii (dealtfel al doilea lui prenume era Castravecior). Pe parcursul zilei ne intalneam macar o data pentru dragalit, ma vedea si ma astepta linistit sa il iau in brate si sa il pup cu drag pe gatisorul lui cald.

Cimitir

Cimitirul ce intunecat ramane acum,

Pe sub umbra mortilor, pe sub umbra boltilor,

Deopotriva-l ocolesc cei ce pragu-i l-au calcat,

Mai demult, in trecut ori in prezent,

Cand eu azi nu mai traiesc…

Numai eu in mod ciudat,

L-am adorat neancetat

Si cu pas grabit, nefiresc, pripit,

Ma grabeam in bratele-i sa ma topesc, sa ma odihnesc.

Dublura

Eram in vacanta dintre clasa a X-a si a XI-a de liceu si o petreceam la tara cu sora si cu tata care adusese si calculatorul ca sa ne fie mai drag acolo. Toata dimineata ma rugasem de Sys sa mergem dupa seminte (vroiam mai mult sa ma plimb) dar nu vroia sub niciun chip si ca sa scape de mine a zis ca daca vrea tata tigari sau altceva cand vine din vecini poate mergem dar nu garanteaza. In fine, asta insemna nu, un nu categoric.

Ma jucam pe calculator (Jazz Jackrabbit), nu trece mult, intra Sys si o intreb in timp ce jucam “Ei? Cum a ramas? ” ea “Ce sa ramana?” eu “Pai mai mergem? Nu mai mergem? Ai vorbit cu tati? Vrea ceva?” ea ”Unde sa mergem?” eu “La seminte, ai uitat?” dupa o scurta pauza zice: “Pai m-am uitat si mai sunt 3 pungi” iar eu “Aaaaa… deci nu mai mergem?” cu o voce dezamagita care ar misca pe oricine. Jocul a fost pe pauza un timp, suficient cat sa o vad razmata cu mana de birou; intre timp pornisem iar jocul (inca putin si salvam printesa ). Dupa un ragaz zice: ”Bine hai sa mergem, dar sa mergem, acum, acum sa mergem, nu mai sta”. Insista foarte mult dar eu fiind prinsa cu jocul nici nu stiu cand a plecat din odaie.