Oglinzile

Oglinda este un obiect cu cel puţin o suprafaţă reflectorizantă. Tipul cel mai familiar de oglindă este oglinda plana. Oglinzile curbate sunt  folosite pentru a produce efecte de marire sau de micsorare. Oglinzile sunt frecvent utilizate pentru estetica corporala, admirarea de sine, in decor şi arhitectură. Oglinzile sunt de asemenea folosite în aparate ştiinţifice, cum ar fi telescoape, lasere, camere şi utilaje industriale. Cele mai multe oglinzi sunt concepute pentru lumina vizibila, cu toate acestea, exista si oglinzi concepute pentru alte lungimi de unda ale radiatiei electromagnetice utilizate în special in instrumentele  non-optice.

Prima data, oglinzile erau reprezentate de suprafata apei fie ea din lacuri sau din vasele primitive in care era colectata. Cele mai vechi oglinzi fabricate au fost bucăţi de piatră şlefuită, cum ar fi obsidian (sticla vulcanica). Exemple de oglinzi obsidian au fost gasite în Anatolia (Turcia de azi) si sunt datate la aproximativ 6000 î.Hr. Oglinzi din piatră şlefuită au fost gasite şi in America de Sud datand din jurul lui 2000 î.Hr. In ceea ce priveste oglinzile din cupru lustruit, ele au fost lucrate în Mesopotamia de la 4000 î.Hr. şi în Egiptul antic din jurul anului 3000 î.Hr.

În China, oglinzile din bronz au fost fabricate in jurul anului 2000 î.Hr. Oglinzile din metale pretioase se produceau greu şi au fost deţinute  doar de cei bogati. Oglinda sub forma de metal acoperit cu sticla se spune că a fost inventata în Sidon (Liban) în primul secol iar oglinda sub forma de sticla acoperita cu foita de aur e menţionata de autorul roman Plinius lui în Istorie Naturala . Romanii au dezvoltat de asemenea o tehnica pentru crearea de oglinzi si anume sticla suflată cu plumb topit. În China, oamenii au început sa faca oglinzi prin utilizarea de argint-mercur (foarte periculoase pentru sanatate datorita mercurului) aproape de 500 AD. Invenţia sticlei argintate ca oglinda este datorata chimistului german Justus von Liebig  în 1835. Procesul implica depunerea unui strat subţire de argint metalic pe sticlă prin reducerea chimică de nitrat de argint. Acest proces de argintare a fost adaptat pentru producţie în masă şi a condus la o mai mare disponibilitate de oglinzi la preţuri accesibile. In zilele noastre, oglinzile sunt adesea produse prin depunere in vid de aluminiu (sau uneori argint) direct pe substrat de sticlă.

Va urma: „Oglinda doua-cai„